este regretabil ceea ce s-a-ntamplat cu mamicile/ bebelonii respectivi si-s convinsa ca mai sunt multi altii - din pacate
chiar si-n ciuda descrierii nemaipomenite pe care am auzit-o despre primul medic cu care am zis ca nasc, dupa a 3-a vizita la el... am decis sa-l schimb pt ca asa am simtit eu ca trebuie! si cand zic asta - ma refer la felul in care am fost tratata de catre el... si asa am ajuns la dr. Tutunaru
si eu am fost pacienta doctorului Tutunaru dar spre deosebire de voi eu am numai cuvinte de lauda!
mie personal nu mi-a luat NICIODATA niciun ban - drept este ca pe vremea aceea nu avea cabinet ci consulta doar la spital - la prima vizita la el... am vrut sa las "plicul" si a aruncat cu banii dupa mine plin de nervi si mi-a zis ca daca umblu cu d'astea stricam prietenia!
si... atunci l-am vazut prima data! si am fost "trimisa" la el tot de o pacienta al carui nume nici nu si-l amintea.
de acum 2 ani si jumatate de cand l-am vazut prima data, i-am trimis direct si indirect o multime de viitoare mamici sau mamici aspirante cu probleme grave de infertilitate si toate-si strang azi in brate copiii!
asa cum peste tot se-ntampla, consider ca si aici functioneaza liberul arbitru!
nu-ti place sau nu esti multumit...poti sa schimbi...
alegerea este a noastra!
eu cand fac o alegere, o fac constienta fiind si de cele bune si de cele rele care pot sa derive din alegerea facuta.
gyanne nu stiu daca este bine sa-l judeci pe cel cu care TU ai ales sa nasti, practic - in ciuda semnalelor pe care singura ti le-ai trimis...
sa nu ma intelegi gresit! imi pare sincer rau pentru ceea ce vi s-a intamplat tie si copilului!
eu insa, cand mi se-ntampla ceva - bine / rau - caut motivatia in actiunile mele si nu sa invinovatesc pe altii...
eu asa consider ca trebuie sa fac.
mai stiu ca... viata pe care o avem fiecare ne este scrisa dinainte;
de unde stii ca faptul ca sunteti in situatia in care sunteti - nu este cel mai mic rau care vi se putea intampla ...putem sa vedem lucrurile si asa...
cu siguranta ca dr. T s-a schimbat fata de cum era aum 2 ani si jumatate cand l-am cunoscut prima data - toti ne schimbam!
sunt de asemenea convinsa ca noi toate l-am adus in situatia asta.
puneti-va-n situatia lui:
iese din garda (unde a avut "n" controale / nasteri / alte operatii) n-ajunge bine acasa, si suna telefonul ca... pe nu stiu care mamica au apucat-o contractiile...si... fara o clipa de ragaz - trebuie s-o ia de la capat!
nu este in Bucuresti? - dar oare..el nu are dreptul la viata personala?
sau... pentru a face fata cerintelor, care se dovedeste ca-s din ce in ce mai mari si numarului in crestere de paciente - nu trebuie sa se specializeze in permanenta? sau sa lucreze cu aparatele cele mai performante - care costa bani???
sau...poate ca ar trebui sa refuze din pacientele noi... cum sa faca asta fara sa starneasca vorbe?
repet!
nu-i iau apararea sub nicio forma!
sunt convinsa ca reactiile la aceaasta postare a mea vor fi din cele mai...neasteptate
insa eu asa vad lucrurile. vad un
om care incearca sa faca fata unei situatii care... probabil ca acum il depaseste - datorita numarului mare de paciente.
[/b]